De la calendarul cerului la interpretarea sufletului.
Rădăcinile astrologiei – Privirea către cer ca impuls originar
Istoria astrologiei se întinde pe parcursul a mii de ani. Încă din cele mai vechi timpuri, oamenii au observat stelele și au căutat conexiuni între fenomenele cerești și evenimentele terestre.
Astrologia a luat naștere dintr-o legătură profundă cu natura, timpul și ordinea sacră a universului.
Primele urme ale gândirii astrologice se regăsesc în:
- Mesopotamia (Babilon, aproximativ 2000 î.Hr.)
- Egipt
- India
- China
În Babilon, cerul și pământul erau percepute ca fiind interconectate. Aici au fost create primele cataloage stelare și tabele planetare.
Zodiacul, așa cum îl cunoaștem astăzi, a fost dezvoltat în jurul anului 600 î.Hr., formând baza sistemului astrologic occidental.
Rolul astrologilor în Antichitate
În culturile antice, astrologii îndeplineau simultan rolurile de preoți, matematicieni și consilieri. Principalele lor sarcini nu includeau analiza personalității, ci:
- Prezicerea fenomenelor naturale (ex.: eclipse, condiții meteorologice)
- Stabilirea momentelor favorabile pentru războaie, recolte și ritualuri
- Consilierea regilor și conducătorilor
- Interpretarea semnelor divine, astrologia fiind parte a practicii religioase
În Babilon era valabil principiul:
„Cum este sus, așa este și jos.”
Semnele cerești erau considerate mesaje divine ce trebuiau descifrate, iar astrologii slujeau comunitatea într-un rol aproape sacru.
Mari astrologi ai istoriei
Astrologia a dat naștere unor personalități remarcabile de-a lungul secolelor, printre care:
Claudius Ptolemeu (secolul II d.Hr.)
- Savant greco-roman
- Autor al lucrării fundamentale „Tetrabiblos”
- A sistematizat astrologia integrând matematica și geografia
Abū Maʿshar al-Balkhī (secolul IX)
- Savant islamic cunoscut în Europa medievală ca Albumasar
- A transmis cunoștințele astrologice ale Antichității către lumea europeană
Johannes Kepler (1571–1630)
- Astronom și matematician
- A integrat observația științifică în interpretarea astrologică
William Lilly (1602–1681)
- Astrolog englez al Renașterii
- Specializat în astrologie orară (Horary Astrology)
- Autor al lucrării de referință „Christian Astrology”
Cine apela la serviciile astrologilor?
Timp de secole, astrologia a fost un instrument esențial pentru elitele politice și religioase:
- Regi și împărați (ex.: Augustus, Carol cel Mare)
- Clerici (inclusiv Vaticanul utiliza calendare astrologice)
- Medici (Hippocrate afirma: „Un medic fără cunoștințe de astrologie este mai degrabă un ignorant.”)
- Filosofi și oameni de știință (ex.: Newton, Galilei – ambii familiarizați cu principiile astrologice)
În Evul Mediu, astrologia era predată în universități alături de matematică, muzică și teologie.
Mitologia și astrologia – Zeii de pe cer
Legătura dintre astrologie și mitologie este profundă: planetele erau asociate cu zeități, iar mișcările lor erau privite ca manifestări ale voinței divine:
- Marte = Ares: război, curaj, acțiune
- Venus = Afrodita: iubire, frumusețe, armonie
- Saturn = Cronos: timp, limite, încercări
- Jupiter = Zeus: expansiune, autoritate, protecție
Acești arhetipuri mitologice continuă să îmbogățească interpretările astrologice moderne, oferind profunzime simbolică lecturilor astrologice.
Fapte interesante despre apariția astrologiei
- În jurul anului 500 î.Hr., astrologii babilonieni elaboraseră deja forme timpurii de horoscop, inițial doar pentru regi.
- În astrologia indiană (Jyotish), karma are un rol central, deși această tradiție s-a dezvoltat independent de cea occidentală.
- În Evul Mediu, astrologia era strâns legată de medicină: fiecărui organ și fiecărei plante îi era atribuită o planetă.
- Termenul „horoscop” provine din greacă: hōra = oră și skopein = a privi, însemnând „privirea momentului”.
Concluzie
Astrologia este unul dintre cele mai vechi sisteme de cunoaștere spirituală ale omenirii, născută din dorința de a înțelege și ordona universul.
De la preoții babilonieni la astrologii moderni, astrologia a fost întotdeauna mai mult decât o simplă „citire a stelelor” — a fost și rămâne o formă de psihologie, filozofie și practică spirituală.
Povestea astrologiei reflectă dorința profundă a umanității de a înțelege invizibilul și de a trăi în armonie cu cosmosul.
